marți, 20 februarie 2018

ZIUA NAȚIONALĂ CONSTANTIN BRÂNCUȘI

                                                               19.02.1876-16.03.1957

   ”Simplitatea nu este un țel în artă, dar ajungi fără voie la ea”-Constantin Brâncuși

    Primăria Municipiului Beiuș, Biblioteca Municipală”Constantin Pavel”, Casa de Cultură și  Direcția Județeană pentru Cultură Bihor au sărbătorit ieri, 19 februarie Ziua Națională Constantin Brâncuși.Cu acest prilej a avut loc un vernisaj de fotografie și o expoziție de carte. Domnul prof. Iagăr Cătălin s-a aflat printre invitati. S-a vorbit despre viața și opera lui Brâncuși, iar la final solista Cristiana Soreanu a interpretat doua melodii din zona Gorjului.

  Cel ce avea să devină părintele sculpturii moderne, s-a născut în data de 02. februarie 1876, la Hobița(Gorj).La vîrsta de 11 ani părăsește casa părintească , îndeplinind cele mai felurite îndeletniciri.În perioada1894-1898 este ucenic la un tîmplar în Craiova, unde urmeaza Școala de Arte și Meserii.Pîna în 1902 urmează ca bursier Școala Națoinală de Arte Frumoase din București, în cadrul căreia studiază sculptura.
   În 1906 se stabilește la Paris unde frecventează atelierul de sculptură al lui Antoin Mercie la Academie des Beax Arts.Participă prima dată la o expoziție.Tot în acest an executa prima varianta a ”Muzei adormite”și a ”Supliciului”
 1907-expune patru lucrări.Rodin a fost interesat de lucrările tînărului sculptor, însă cu prilejul unei vizite la atelierul acestuia, Brâncuși refuză oferta maestrului care-i propune să lucreze la el.
De-a lungul timpilui realizează numeroase lucrări
  și se împrietenește cu Modigliani care, sub influența sa se apucă de sculptură.
    În 1921, în revista de avangardă ”The little review”, poetul Ezra Proud publică un important studiu asupra lui Brâncușiiar în 1925 face prima călătorie în America.
   În 1926 Brimmer Gallery din Nee York organizează prima expoziție de amsamblu ce cuprinde 37 sculpturi, 5 socluri, 1 tablou și 27 desene.Va avea expoții și la Chicago iar în 1929 și la Zurich.
   În anul 1933 maharadjahul din Indor cumpără din atelierul lui Brâncușitri lucrariși îi comanda să construiască ”Templul eliberării”, lucrare care nu va mai fi finalizată
 îm anul 1937 la inițiativa  lui Tătărăscu , execută în grădina publicaă din Tg. Jiu”Coloana fără sfîrșit”, ”poarta sărutului” și ”Masa tăcerii ” cu scaune.
  În 1939participă la dechiderea expoziției jubiliare ”Art in our time” , în care figurează cu două lucrări .

În 1949 la expoziția 20th Century Art from the Loiuse and Walter Arensberg Collection din Chicago, brâncuși este reprezentat prin 19 lucrări fundamentale.
  Între anii 1952-1954  participă la diverse expoziții, iar în 1955/1956 Solomon r. Guggenheim Museum din New York  organizează  o amplă expoziție ”Brâncuși” cu 59 sculpturi, 10 desene și guașe, care este apoi itinerată la philadelphia Museum of Art.
    În data de 16  martie  1957 sculptorul moare în atelierul său din Paris. În 19 martie este îngropat în cimitirul din Montparnasse.

                  Bibliografie:Giedion-Welcker, Carola-”Constantin Brâncuși”, Editura Meridiane- București, 1981
                          Fotografii:internet

   

joi, 15 februarie 2018

Cartea de pe noptieră

”Rămășițele zilei”-de Kazuo Ishiguro
   
     Acțiunea se petrece în Anglia, la trei ani după moartea lordului Darlington.Actualul proprietar al conacului, domnul Farraday îi propune lui Stevens să facă o excursie de cîteva zile prin regiunile frumoase ale țarii, către West Country, acesta folosind volumele doamnei Jane Symons ”The wonder of England” drept ghid.Pentru aceasta cătorie i se pune la dispoziție mașina domnului Farraday, un Ford, si combustibilul necesar. Ideea îi surîde lui Stevens și datorită scrisorii  care o primise de la domnișoara Kenton, fosta subalternă în perioada cînd și aceasta lucra la Darlington Hall.
     În timpul excursiei, Stevens nu reușește să perceapă mare parte din frumusețea locurilor, mintea fugindu-i la perioada cînd lucra împreună cu tatăl lui ca și majordomi în slujba lordului Darlington.
   În prima parte a romanului Stevens face referire la ceea ce înseamnă sa-ţi faci treaba aşa cum trebuie.În opinia lui trebuie sa-ţi dedici întreaga viaţă carierei şi nu trebuie să te laşi influenţat de nici un fel de întîmplări plăcute sau neplăcute.Îşi aminteşte că şi atunci cînd i se  aduce la cunoştinţă că tatăl său s-a stins în urma unui atac, el continuă să fie la dispoziţia oaspetilor prezenţi.  În tot acest timp nici un gest de-al său nu-i trădează faptul că un eveniment tragic se produsese .Era convins de faptul ca tatal său ar fi mîmndru de acest lucru, de faptul ca-şi îndeplineşte datoria pînă la capăt.
    Din toate aceste vise îl mai trezeşte doar faptul că i se terminase apa din radiatorul maşinii sau că i se terminase benzina din rezervor.De fiecare data are parte de ajutor din partea celor  întilniti.
      Este prezent la toate  întrunirile ce au loc la Darlington Hall, întîlniri la care participă oameni politici ai vremii.Îşi amintşte că pe măsură ce data acestor  aceste evenimente se apropia  simţea o presiune tot mai mare asupra sa, deoarece voia ca pe timpul şederii la Darlington Hall oaspeţii să beneficieze de tot confortul.În tot acest timp, domnişoara Kenton încearcă în diferite moduri să se apropie discret de el.Se mai întîlneau seara să puna la punct chestiuni organizatorice.Au existat momente în care Stevens  consideră că e neglijentă în îndeplinrea unor atribuţiuni, în final ajungînd ca Stevens să pună capăt întîlnirilor lor.În final domnişoara Kenton părăseşte conacul şi se căsătoreşte cu domnul Benn. Ajunge să se întrebe ce întorsătură ar fi luat viaţa daca nu ar fi pus capăt acesror întîlniri.
   Se vor reîntîlni după ani şi ani, cu prilejul acestei călătorii cînd, şi domnişoara Kenton, actuala doamnă Benn îi mărturiseşte că în momentele mai puţin plăcte din viaţă îşi pune aceeaşi întrebare.Dar ajung la concluzia că regretele nu-şi au rostul, că timpul nu se poate întoarce.Rămîne sa ne bucurăm de ceea ce mai avem.
              
                                       Bibliotecar,   
                                                       Naprodean Diana
    






miercuri, 31 ianuarie 2018

ȘTEFAN LUCHIAN1.02.1868-28.06.1916).

       ”Am în sfîrșit un urmaș”-N.. Grigorescu-Ateneu-1904
       ”Tot ce știu-de la Grigorescu am învățat”-Ștefan Luchian

      Grigorescu nu vedea în Luchian un epigon al propriei maniere, ci un artist liber.La fel ca și Grigorescu și Andreescu, Luchian întruchipa  un spirit deschis și  original, autenticitate și pasiune.
      În acea perioadă România străbătea una din perioadele aspre din istoria sa, răscola din 1907fiind unul din evenimentele ce au marcat acea epocă.Mizeria din satele românești și sărăcia periferiilor urbană ascuțea contradicțiile sociale și întărea solidaritatea activă a claselor exploatate.Nici un artist nu putea rămîne indiferent la dramele epocii..Acesta este contextul în care trebuie analizată opera lui Luchian, operele sale evocînd emoție profundă, pentru Luchian arta fiind un limbaj al sufletelor, un mijloc de comunicare, de comuniune umană.
    S-a născut la 1 februarie 1868, la Ștefănești.Tatăl său era maiorul Dimitrie Luchian, aghiotantul principelui Cuza, iar mama, Elena Chiriacescu era fiica unui proprietar din Muntenia.
     Talentul de pictor se remarcă încă din copilărie.Refuză să se înscrie la Școala Militară, iar în 1889 termină ”Școala de Belle Arte”, perioadă în care Nicolae Grigorescu i-a fost maestru.
     În 1889, pleacă la Munchen, unde studiază două semestre ”Academia de Arte frumoase”.În următorul an revine în țară și participă la prima expoziție a Societății de Artă ”Cercul Artistic”.Din 1889, timp de aproape doi ani Luchian trăiește la Paris lucrînd la” Academia Liberă Julien”, vizitînd muzee și expoziții.
    În lucrarea ”Ultima cursă de toamnă” se vede influența directă a lui Manet și Degas, aceasta fiind opera ce reprezintă voința artistului de a merge în pas cu epoca sa.Revenit la București, Luchian va ști să asimileze înnoitor al influențelor lui Manet și Degas.Preferințele sale se vor îndrepta către simplificări ce evocă direct natura lucrurilor, sentimentul pe care i-l trezeau, Luchian infigînd rădăcinile artei sale în pamîntul țării, încorporînd subtil folclorul plastic românesc în multe din operele sale.
     În 1893 moștenește o mică avere din partea mamei, dar generos fiind capitalul se termină repede. Pentru a-și cîștiga existența pictează biserici.Tot în 1893 expune la ”Cercul Artistic”, iar în 1894 la ”Expoziția Artiștilor în Viață”.În 1895 deschide în atelierul său o expoziție împreună cu un coleg.1896 este anul în care împreună cu mai mulți artiști organizeză ”Expoziția Artiștilor Independenti”, iar în 1898 parcipă la înființarea societății ”Ileana”prezentînd aici 21 de lucrări.
     În 1900  participă cu două pasteluri la ”Expoziția Universală ”de la Paris, iar în 1901 partipă la expoziția organizată de Ateneu.
      Tot în 1900 apar manifestări ale paraliziei șirei spinării care-l va lăsa infirm pentru tot restul vieții, boala și sărăcia mergînd mîmnă în mînă.După acest eveniment Luchian trăiște în mizerie, ajungînd să cunoască suferința umană pe care o găzduiesc cele mai sărace cartiere.În 1906 îi scria unui prieten:”Pe-aici e un frig îndrăcit și de la 8 septembrie...nu am mai dus o linie.Am fost bolnav mai totă vara și mai ales în iunie și iulie.Casa în care stau e mică, frigurosă și cu o lumină imposibilă, așa că în timul iernii nu pot să fac nimic.Păcat de culorile ce mi le-ai comandat că or să se usuce în tuburi.În situația mea e înzecit mai greude făcut ceva.Cînd cauți lipsește ceva și nimeni împrejur ca să te îndatoreze”.
      Bunătatea și suferința lui îl învață să cunoască mai bine suferința altora, Luchian trăind o experiență ce-și va pune amprenta asupra operelor sale.Exemplu în acest sens sînt lucrările ce vorbesc  despre starea de spirit a pictorului:”Birt fără mușterii” (1903), ”La lucru”(1904), ”Bătrînul cerșetor”(1904), ”Cărbunarul”, ”spălătoreasa” și seria de portrete ale lui ”Moș Niculae Cobzarul”.”Zugravul”-autoportretul relizat în 1907reprezintă un document al nobleței morale la care se ridică artistul.. Luchian a transmis prin lucrările sale suferița ce-i unește pe oameni și-i transformă intr-o forță de temut, printr-o serie de pasteluri și desene inspirete de rascoala din 1907.
   La expoziția din anul 1905 singurul cumpărător a fost N. Grigorescu, Luchian continuînd să trăiască în mizerie. Chiar dacă e prezent în viața artistică a timpului, Luchian nu cunoaște succesul vreme îndelungată.
    Urmează o perioadă de înflorire a talentului său, Luchian găsind în natură o sursă de inspirație, dragostea față de natură, admirația față de peisajul romănesc accentuîdu-se, iar odată cu acestea forța sa vitală  se împrospătează.
        În 1908, aflat la Brebu, Luchian notează:”Sînt foarte mulțumit și lucrez cu atîta dragoste cum nu-mi aduc aminte să fi lucrat vreodată.Dar numai eu știu cu cîtă gretate pot să înjgheb un peisăjel...dacă n-ar fi splendoarea naturii care să mă mai învioreze, n-aș mai mișca”.De aici se întoarce cu numeroase pasteluri, printre care ”Bucătărie călugărească”. 
     În 1909, aflat la Moinești îi scrie unui prieten:"Tu o sa rîzi, dar simt că locurile astea mă iubesc...Ce  lucruri frumoase sînt prin partea locului."Frumos"e un biet cuvînt serbăd care nu spune nimic din splendoarea scînteietoare a peisajului din Moineşti...Să nu crezi însă că şi lucrurile mele sînt tot aşa de frumoase.În faţa unor astfel de minunite pierzi".Nu va mai revedea acete locuri niciodată.Din 1909 pînă la asfîrşitul vieţii va sta intr-un fotoliu între cei patru pereţi ai camerei sale.
    Tehnicii uleiului lui Luchian îi alătură, pentru peisaj şi naturile moarte, pastelul, delicateţea petalelor, fluiditatatea contururilor evocîndu-le cel mai bine prin intermediul acestuia. Luchian începuse să picteze flori dinainte, dar abia din 1909 îşi concentrează energia creatoare  în această direcţie.Aceste lucrări au o simplitate gravă, o lumină interioară ce fac din acestea adevarare capodopere..
       Se stinge din viaţă la 28 iunie 1916. Către sfîrşitul vieţii cineva îi leaga penelul între degetele paralizate. Astfel sfîrşea viaţa unui pictor care privea cu ochii, dar picta cu sufletul.


Bibligrafie:Mircea Popescu, Ştefan Luchian, Bucureşti, 1964


 Bibliotecar, 
                       Naprodean Diana
 

marți, 16 ianuarie 2018

"Eminescu 168" la Beius


"Eminescu 168" este titlul sub care Primăria Municipiului Beiuș, Casa de Cultură"Ioan Ciordaș" și Biblioteca Municipală "Constantin Pavel" au aniversat 168 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu.Cu acest prilej, a avut loc un recital de muzică și poezie în interpretarea actorului Richard Balint și a soliștilor vocali Florina și Florin Mariș-Hinsu și David Vlad, acompaniați la pian de Valentin Lazăr.Au recitat din opera poetului și elevi de la școlile beiușene.O scurtă prezentare a operei eminesciene a facut-o d-na. prof. Popa Veronica. 
Cei prezenți au studiat expoziția de documente realizată cu această ocazie.
La final, s-au depus flori la bustul poetului amplasat în parcul ce-i poartă numele.







Diana Naprodean

joi, 9 noiembrie 2017

Lansare de carte la Beius

 

Ieri,8 noiembrie 2017, Biblioteca Municipala "Constantin Pavel" a organizat o dubla lansare de carte a scriitorului beiusean Traian Bodea.Dupa "Libertatea poemului", "Triptic cu intilniri " si "Nae si cei din jur" sint cele doua volume lansate ieri.
In "Triptic cu intilniri" o parte a actiunii se petrece la Manastirea Izbuc unde Relu Baciu si Marian Sala se intilnesc intimplator.Descopera ca au multe lucruri in comun, faptul ca au fost amindoi detinuti politici fiind lucrul ce-i leaga cel mai puternic.In timp ce fac o plimbare in padurea din jurul manastirii isi deschid sufletele si-si povestesc unul altuia intimplari traite de cite un coleg de celula, amintindu-si totodata atrocitatile la care s-a ajuns in inchisorile in care au fost incarcerati.
Volumul "Nae si cei din jur" curprinde opt povestiri despre pisica Nae considerata membru al familiei.
Din volumul de poezii "Ratacit in bazar" a citit domul profesor Nicolae Branda si o parte din cei prezenti.
La eveniment au fost prezenti prieteni ai scriitorului si iubitori de literatura din Beius si alte localitati.





Diana Naprodean

joi, 4 august 2016

SEARA DE POVESTE

   ”Bronto, un dinozaur neastîmpărat” de Valentin Nicolau, a fost povestea citită de către  Anamaria Vancea (președinte și co-fondator al Asociației ”Gîndește Altfel”),  în cadrul serii de poveste din această săptămînă.În a doua parte a întîlnirii, cei mici au colorat pietricele , care le vor aminti de fascinanta lume a dinozaurilor.
  Vă mulțumim și vă mai așteptăm!:)

miercuri, 27 iulie 2016

SEARA DE POVESTE

    Ieri am găzduit a doua întîlnire a Asociației "Gindeste Altfel''.In prima parte a intilnirii, copiii au jucat jocul meseriilor, apoi Anamaria Vacea (presedinte si co-fondator al asociatiei amintite) , le-a citit copiilor povestea "De ce va certati, Matei?",iar  in final cei mici au realizat tablouri in care se regaseste tema din povestea citita.


Copiii joaca jocul meseriilor.
Anamaria le citeste celor mici povestea.
Cei mici realizind tablourile.

Si tot ieri, cei mici au vizitat un depozit de carte.

Si salutul de final:)Hip-hip Ura!!!:)
Va multumim pentru ca ne-ati ales sa va fim gazde si va mai asteptam cu mult drag!

joi, 21 iulie 2016

SEARA DE POVESTE



  ”Seara de poveste”, activitate a Asociației ”Gîndește Altfel”, s-a desfășurat marți după masă în cadrul bibliotecii noastre, sub coordonarea doamnei Anamaria Vancea -președinte și co-fondator al asociației susamintite.
   În prima parte a întîlnirii, Anamaria le-a citit copiilor povestea ”Surpriza prințesei Ida”, la urmă dicutînd cu copiii pe marginea aceteia, copiii ajungînd la concluzia ca orice bine faci, la un moment dat ți se va întoarce.
     În a doua parte a înttîlnirii, copiii au jucat un joc de umbre, ei avînd sarcina de a asocia umbra de pe un cartonaș cu un animăluț de pe pe alt cartonaș.
  La sfîrșitul întîlnirii, Asociația ”Gîndește Altfel” ne-a donat cărți destinate copiilor preșcolari și școlari, cărți pa care vă așteptăm să le imprumutați și să le citiți.Tot cu această ocazie , copiii au învățat ce este aceea o bibliotecă publică, faptul că de la noi pot împrumuta cărți , le pot citi iar după ce le-au citit să le returneze.
Vă mulțumim ca ne-ați ales să vă  fim gazde și vă mai așteptăm!:)

vineri, 27 mai 2016

VIZITĂ


    Azi, ne-au fost oaspețí elevii de la Școala Primară nr.1 Mizieș.Dacă pînă acuma ei asociau biblioteca doar cu literatura, de azi au aflat că biblioteca nu e doar literatură ci și științe, geografie, istorie , matematica, absolut orice,   o poartă spre cunoaștere.Au venit împrună cu doamna prof.înv. pr. Crețu Amanda.La sfîrșitul vizitei, o parte din elevi și-au facut fișă de înscriere la bibliotecă și au împrumutat cărți.
  Vă mulțumim pentru vizită și va mai așteptăm!
  

luni, 23 mai 2016

LANSARE DE CARTE


Lansare de carte.
      Dumitru Tamaș, fiul lui Dumitru si al Ilenei, s-a născut in localitatea Călugări, judetul Bihor la 16 ianuarie 1950.Școala primară o face in localitatea natală, apoi urmează cursurile liceului in Vașcău.
După armată dă admitere la Facultatea de Arte.
      Lucrează pe rînd la o fabrică de mobilă, patru ani la lucrările de cercetare geologică din munții Apuseni, ca muncitor sezonier la muncile agricole din Banat iar în final ca muncitor la Uzina Mecanică din Ștei.
Era pasionat de literatură, tehnologie, filosofie, artă si facea parte din trupa de teatru de amatori al Teatrului Popular Muncitoresc Dr. Petru Groza, jucînd in piesa lui Mircea Bradu "Noapte Albă" în stagiunea 1980-1981.Picta. Însă nimeni nu stia că scrie.Despre Dumitru Tamaș, cei ce l-au cunoscut spun că citea mult, era inteligent, fiind ieșit din tipare, "filozoful" fiind porecla lui din liceu.
Se stinge din viată in 21 iulie 1981 fiind înmormintat in cimitirul din Călugări.
     Domnul Iosif Tocoian primește de la mama acestuia două carnețele si un caiet studențesc scrise parțial cu versuri.După moartea poetului, părinții îi vînd biblioteca.
      Astăzi, la 35 de ani de la moartea poetului, dl. Iosif Tocoian s-a hotarît să restituie culturii române opera sa, în volumul intitulat "Zălog lăsat uitării" ce a apărut la editura Primus din Oradea".Lansarea volumului a avut loc joi, 19 mai, la eveniment participînd iubitorii de poezie din urbea noastră.Cu această ocazie dl.Iosif Tocoian ne-a facut cadou un tablou înfățișîndu-l pe Mihai Eminescu, lucrare realizată de artistul beiusean Ionel Cuptor.Vă multumim!
Bibliografie:"Zălog lăsat uitării"- Dumitru Tamaș-Note biografice si considerente- Iosif Tocoian pag.3-10