Treceți la conținutul principal

Mobilierul țărănesc din zona Beiuș-Scaunul

  Scaunul -scaunul cu spătar din zona Crișului Negru, este o piesă reprezentativă de mobilier țărănesc, avînd în vedere numărul mare ce se găsesc în satele din zonă.Scaunul are o mare mobilitate, fiind folosit atît în interiorul locuinței cît și în afara acestora (în grajd, la cîmp etc.), spătarul acestora fiind adaptat pentru o ușoară deplasare.De aceea această adaptare este foarte vizibilă la spătarul acestora, unde apar lăcașuri de diferite forme( dreptunghiular, rotunde, în formă de inimă etc.), care ușurează părinderea în vederea deplasării.Ca și caracteristică comună,caunele din zona Crișului Negru, sînt confecționate din lemn fe fag, gorun, nuc, iar ca tehnică de confecționare a spătarului, tăbliei și picioarelor, cioplirea reprezintă tehnica de bază. O altă caracteristică a acestor scaune o reprezintă faptul că spătarul este mult mai lung în raport cu lungimea de ansamblu a piesei, iar picioarele acestora sînt scurte.                                                                                                                                                           După modul de ornamentare a spătarului întîlnim:                                                                                       1.Scaunul cu spătar antropomorf-la acesta ornamentația fiind stilizată sugerînd ideea de om.                     2.Scaun cu spătar decorat cu volute baroce  -motivul central al spătarului este reprezentat de o cruce sau o inimă traforată .                                                                                                                                  3.Scaun cu spătar decorat divers.Pe spătarele acestor scaune sînt reprezentate motive solare, care perforează spătarul, semicercuri ce apar în contur, rozeta,crucea, triunghiul,rombul, potcoava (motive geometrice), flori stilizate, inima( motiv antropomorf), coarnele berbecului (motiv zoomorf).                          

      Bibliografie:Ștefănescu, Barbu, ''Mobilier țărănesc din Crișana ", Biblioteca   Revistei  "Familia", Oradea, 1997-pg. 25-27.                                                                                                                                      În fotografii apar piese ce aaparățin Muzeului Municipal Beiuș.


                                                               
 



Postări populare de pe acest blog

Vizită la bibliotecă- o nouă locație

Avem și dovezi ca am recidivat! Daca-i joi, e… vizita la biblioteca orașului, chiar daca-i târgul lângă noi! Ei sunt mulți, dar nu vor toți in poze pe Facebook, drept urmare respectam nevoia cu strictețe.

Mărțișorul

  Să surprinzi bucuria vieții în  mărțișoarele ceate cu mult drag și bucurie de către copii, iar apoi să fie purtate de mame în primăvară este cu adevărat o mare bucurie.                                                                                                     Am realizat acest lucru împreună cu copiii de la Cecul de Acvaristică din cadrul Clubului Copiilor Beiuș, prof. coordonator doamna Gabor Floare.Activitatea a avut drept scop cunoașterea tradiției mărțișorului, stimularea creativității copiilor, precum și protejarea mediului prin folosirea materialelor reciclabile și naturale. 

Ion Creangă

    "Stau cîteodată și-mi aduc amintesc ce vremi și ce oameni mai erau prin părțile noastre, pe cînd începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei, în satul Humuleștii, din tîrg drept paste apa Neamțului;sat mare și vesel, împărțit în trei părți care se țin tot de una:Vatra Satului, Delenii și Blejenii."-Ion Creangă, "Amintiri din copilărie"    Ion Creangă s-a născut în data de 1 martie 1837, în Humulești, fiu al lui Ștefan a lui Petrea Ciubotariul și al Smarandei, născută David Creangă, din satul Pipirig, județul Neamț.Ion Creangă este unul din clasicii literaturii romîne, datorită operei "Amintiri din copilărie".   "Creangă scrie înregul roman al copilăriei lui, primul roman al copilăriei țărănești în literatura noastră.[...]Cartea "Amintirilor"lui Creangă n-a fost pentru autorul ei decît o modalitate de a trăi încă o dată în mediul cel mai prielnic ființei lui."[...]-(Zoe Dumitrescu Bușulenga, "Am...