Treceți la conținutul principal

Biblioteca Constantin Pavel- mic istoric

Incepand cu jumatatea secolului al XVIII-lea, copisti ardeleni sau veniti din Tara romaneasca si-au inceput activitatea de copiere a cartilor de invatatura si cartilor populare, fapt ce a cotnribuit in mare masura la dezvoltarea vietii culturale din Tara Beiusului. Aceasta activitate culturala s-a desfasurat mai ales prin scoala si biserica, iar mai tarziu prin care au vietuit pana tarziu in zona.

Cea dintai biblioteca publica a fost deschisa in 1858 prin donatiile dascalilor de la Gimnaziul Superior, Colegiul National Samuil Vulcan de astazi. Printre acesti profesori ii numim pe I. Munteanu, M. Horvath, Dimitrie Negreanu. Cartile serveau elevilor gimnaziului. Biblioteca ajunge sa fie dintre cele mai importante din ardeal, numarul volumelor depasind 30000. Din pacate acestea au fost distruse 100 de ani mai tarziu la instaurarea comunismului, de catre sovietici.

Biblioteca a functionat si in cadrul Liceului Greco-catolic de fete, ce a fost infiintat in 1896.

Bibliotecile scolare foloseau doar scolarilor. Biblioteca cu interes mai larg a functionat pe langa Casina Romana, dar prima biblioteca publica a fost ce a Despartamantului Beius, al astrei care pe langa biblioteca stabila din beius a mai infiintat biblioteci ambulante care cutreierau satele din zona Beiusului. Astfel existau aproximativ 14 biblioteci cu un bogat fond de carte la o populatie de aproximativ 400 de locuitori.

La 20 iunie 1924, primarul Nerva Traian Cosma se adresa Ministrului Cultelor si Artelor, Alexandru Lepadatu: “sa binevoiti a ne darui un numar mai mare din cartile ce va stau la dispozitie”, si mai tarziu un referat adresat presedintelui Academiei Romane printr-un referat prin care solicita donarea de carti ce aparusera din 1867 pana la acea data. Demersurile au success si Biblioteca Comunala a orasului incepe sa functioneze la sfarsitul anului, avand un bibliotecar salariat.

In 1947 toate bibliotecile se comaseaza, formandu-se Biblioteca Atheneului Popular, “Nicolae Balcescu” din Beius, cuprinzand peste 35000 de titluri.

1952 este de departe cel mai negru an din istoria culturala a Beiusului. Cenzura comunista face ca aproximativ 25000 de volume sa fie arse in scopul epurarii intelectuale. Unele carti au scapat insa prin stradania profesorilor de atunci sau au fost mutate.

Anii comunismului au tinut Biblioteca intr-o subfinantare continua. Fondul de carte s-a deteliorat continuu, la fel si cladirea ce a adapostit-o. Distrugerile intelectuale au fost semnificante. Aproape 200 de ani de cultura si civilizatie au fost incet incet macinati prin dezinformare si indiferenta continua.

Incetul cu incetul “Biblioteca Constantin Pavel” cum se numeste azi incepe sa isi recastige demnitatea. La ora actuala puteti citi peste 70000 de volume. Biblioteci functioneaza si pe langa institutiile de invatamant beiusean.

Postări populare de pe acest blog

Peștera Coiba Mare, Peștera Coiba Mică , Izbucul Tăuz

În prima fotografie puteți vedea Izbucul Tăuz.Se estimează că adîncimea acestuia depășeșete 80 m.Aici ies la suprafață apele care au intrat în buteran prin peșterile mai jos menționate. În cea de a doua fotografie este Peștera Coiba Mică, iar în cea de a treia este peștera Coiba Mare.Portalul acestei peșteri este cel mai lat din țara noatră, avînd 74 metri lățime și 47 m înălțime  Aceste obiective turistice se află în județul Alba.Pentru a ajunge aici, urmați drumul din centru comunei Gîrda de Sus, apoi faceți stînga spre cătunul Casa de Piatră.         

Cascada Bulbuci

         Cascada Bulbuci reprezintă una dintre atracțiile turistice din județul Bihor.Puteți ajunge la ea urmînd drumul către Padiș, urmînd marcajul triunghi albastru pe partea stîngă a drumului. Este fascinantă, aspectul ei schimbîndu-se în funcție de anotimp.Are o parte superioară și una inferioară, iar partea intermediară este de  o frumusețe uimitoare.În prima fotografie este partea intermediară  a cascadei. Partea superioară a cascadei În această fotografie este partea inferioară a cascadei, vara și iarna.

Mobilierul țărănesc din zona Beiuș-Scaunul

  Scaunul -scaunul cu spătar din zona Crișului Negru, este o piesă reprezentativă de mobilier țărănesc, avînd în vedere numărul mare ce se găsesc în satele din zonă.Scaunul are o mare mobilitate, fiind folosit atît în interiorul locuinței cît și în afara acestora (în grajd, la cîmp etc.), spătarul acestora fiind adaptat pentru o ușoară deplasare.De aceea această adaptare este foarte vizibilă la spătarul acestora, unde apar lăcașuri de diferite forme( dreptunghiular, rotunde, în formă de inimă etc.), care ușurează părinderea în vederea deplasării.Ca și caracteristică comună,caunele din zona Crișului Negru, sînt confecționate din lemn fe fag, gorun, nuc, iar ca tehnică de confecționare a spătarului, tăbliei și picioarelor, cioplirea reprezintă tehnica de bază. O altă caracteristică a acestor scaune o reprezintă faptul că spătarul este mult mai lung în raport cu lungimea de ansamblu a piesei, iar picioarele acestora sînt scurte.