marți, 13 martie 2018

MIRCEA ELIADE

                                             Mircea Eliade ( 13.03. 1907-22.04.1986).

     Mircea Eliade s-a născut în data de 13 martie 1907, la București.E fiul Ioanei și al lui Gheorghe Eliade. Clasa I o urmează în Cernavodă, iar în perioada 1917-1925 a fost elev al Liceului ”Spiru Haret”.În 1925 se înscrie la  Facultatea de Litere și Filosofie  unde-i va avea ca profesori pe P.P.Negulescu, Constantin Rădulescu-Motru și Nae Ionescu, acesta din urmă devenindu-i mentor. În următorul an publică în ”Revista universitară„ un articol la adresa lui N. Iorga, stîrnind un  scandal.Călătorește în India, unde pe 20  noiembrie 1928 primește o bursă de la maharajahul       Manindra Chandra Nandy de Kassimbazar.La Calcutta studiază gramatica sanscrită și filosofia hindusă cu profesorul Dasgupta.O cunoaște pe Maitreyi, fiica profesorului de care se îndrăgostește. Din această cauză va fi dat afară din casa profesorului Dasgupta.
 O perioadă  se va adăposti în cîteva mănăstiri din Himalaya. 
 În România debutează cu romanul ”Isabel și apele diavolului”.
În 1931 părăsește India pentru a-și satisface stagiul militar.În anul următor apare volumul de eseuri ”Solilocvii”, iar în luna mai 1933 apare romanul ”Maitreyi”, care se va retipări în trei ediții  în aceelași an.În luna iunie a aceluiași an, își dă doctoratul, iar din noiembrie a fost suplinitorul lui Nae Ionescu la Facultatea de Litere și Filosofie.
 În ianuarie 1934 se căsătorește, și tot în acest an vor apărea romanele ”Întoarcerea din rai” și ”Lumina ce se stinge”, volumele de eseuri și studii”Oceanografie”, ”India ” și ”Alchimia asiatică”.
  ”Domnișoara Christina ”apare în 1936 și tot acuma apare la București lucrarea de doctorat ”Essai sur les origines de la mystique indiene”. Nuvela ”Șarpele” și ”Cosmologie și alchimie babiloniană”apare în 1937.În 1938, pe 14 iulie, este arestat pentru că refuză să se desolidarizeze public de Mișcarea Legionară și este închis în lagărul de la Miercurea Ciuc, de unde va fi eliberat pe motive medicale în octombrie.La sfîrșitul anului apare ”Nuntă în cer”, roman scris în lagăr.
 În 1939 publica ”Fragmentarium”, iar în 1940 pleacă la Londra ca atașat cultural.Tot în acest an apare ”Secretul doctorului Honigberger” și ”Nopți la Seranpore”.
   În perioada 1941-1944, Eliade este consilier cultural la Lisabona, în Portugalia.În acest timp publică ”Mitul reintegrării”, ”Salazar și revoluția din Portugalia”, ”Comentarii la legenda Meșterului Manole” și ”Euthanasius”.Din cauza trecutului său politic, în 1945 nu se mai poate întoarce în România ocupată de sovietici. Va pleca la Paris, unde, în perioada 1946-1949 va ține cursuri la Sorboa.Tot la Paris va publica și ”Tratat de istorie a religiilor(1949), iar din 1950 va avea o bogată activitate internaționala de conferențiat.Apare monografia ”Le Chamanisme et les techniques archaiques de l extase”, ”Le Yoga.Immortalite et liberte”.În 1955 apare traducerea franțuzească a romanului ”Noaptea de Sînziene” ce va apărea în limba română abia în anul 1971, iar în România va fi publicată în 1991.
  Din 1957 a fost profesor la Chicago unde va locui pîna la moarte.A fost membru al Academiei Americane de Arte și Științe și devine Doctor Honorius causa al Universității Yale.În România apare un interviu luat de Marin Sorescu, și tot în aceelași an,  1968, la București apare ”Maitreyi”, ”Nuntă în cer”și ”La țigănci și alte povestiri”.
 În 1976 la Sorbona, lui Eliade i se acordă titlul de Doctor Honorius Causa și e publicat primul volum din ”Istoria ideilor și credințelor religioase”.În anul următor apare la Paris, în limba română, ”În curte la Dionis”, iar în 1978 în România se publică  traducerea ”Aspecte ale mitului”.La București vor apărea și ”De la Zamolxis la Genghis Han” (1980), ”În curte la Dionis”(1981).
  În 1985, catedrei de Istoria Religiilor din Chicago i se dă numele lui Mircea Eliade.
  Pe 22 aprilie 1986, Mircea Eliade moare și este incinerat a doua zi.


             Bibliografie:Mircea Eliade, Noaptea de Sînzîiene, București, Litera Internațional, 2010, tabel cronologic de Mihai Iovănel