ION LUCA CARAGIALE-n.30 ian.1852-d.22 iun.1912

ION LUCA CARAGIALE

(n.30 ian.1852-d.22iun.1912)

Cel mai mare dramaturg român şi-a elaborat textele destinate scenei în

răstimpul unui singur deceniu:1879 (O noapte furtunoasă),-1890 (Năpasta).În restul activităţii lui literare , de la debutul din 1873 şi pînă la sfîrşitul vieţii, a fost , mai presus de toate, prozator:autor de schiţe, de nuvele, de povestiri.A-l cunoaşte pe Caragiale în toată amploarea viziunii sale asupra lumii şi a omului impune aşadar scrutarea cu aceeaşi atenţie a scrierilor teatrale şi a celor în proză, care dealtfel comunică permanent între ele, conturînd împreună unitatea monumentală a operei.

Caragiale este creatorul schiţei în literatura română şi totodată creatorul ei de nedepa-sit.

În data de 30 ianuarie (1 februarie după unele surse),în familia Ecaterinei şi a lui Ion Caragiale din satul Haimanale din jud. Prahova, se naşte Ion, cel ce va deveni marele scriitor I.L.Caragiale.

Este elev al Şcolii Domneşti din Ploieşti, unde termină clasele primare în anul 1864.Gimnaziul îl urmează tot la Ploieşti între anii1864-1870, după care urmează clasa de declamaţie şi mimică de la Conservatorul din Bucureşti, unde preda unchiul său Costache Caragiali.Pentru un an de zile, în perioada 1871-1872 este sufleur la Teatrul Naţional din Bucureşti.

În perioada 1877-1878 publică seria de articole ‘’Cercetare critică asupra teatrului romanesc’’ în ziarul ‘’România liberă.’’Din luna mai a aceluiaşi an participă la şedinţele Cenaclului Literar ‘’Junimea’’şi traduce mai multe piese printre care şi ‘’Hatmanul’’ de Paul Deroulede, ‘’Une camaraderie’’ de E.Scribe şi ‘’Roma învinsă’’ de Alessandro Parodi.În noiembrie citeşte la Junimea piesa ‘’O noapte furtunoasă sau Numărul 9’’.Colaborează la ziarul ‘’Timpul’’, unde l-a chemat Eminescu.

În ianuarie 1879, piesa ‘’O noapte furtunoasă ‘’ se prezintă în premieră.Tot atunci citeşte în premieră ’Conul Leonida faţă cu reacţiunea’’, la Junimea.Doi ani mai tîrziu este revizor şcolar ,mai întîi în circumscripţia Suceava-Neamţ, apoi în Argeş-Vîlcea.

În octombrie 1884, citeşte la Junimea ‘’O scrisoare pierdută ‘’, iar în noiembrie această pisă este pusă în scenă.

Între 1884-1885 ocupă un post de funcţionar la Regia Monopolurilor Statului, iar în martie se naşte fiul său Matei, viitorul autor al ‘’Crailor de Curtea Veche’’.Tot in 1885 are loc si premiera piesei ‘’D-ale carnavalului’’.Piesa nu a avut succes.În anul următor este profesor la Liceul ‘’Sf. Gheoeghe’’iar în 1877 scoate revista ‘’Claponul’.În 1888 este numit director general al teatrelor , post pe care-l ocupă pînă în mai 1889, cînd demisionează.Apare şi volumul ‘’Teatru’’cu o prefaţă de Titu Maiorescu.Este numit reprezentantul primăriei în Comitetul Teatrelor de către B. Şt.Delavrancea, primarul de atunci al capitalei.

În 1890 are loc premiera dramei ‘’Napasta’’ iar în

1892 apar volumele ‘’O făclie de Paste’’, ‘’Om cu noroc’’,Păcat’’.

În perioada ianuarue-iunie 1893, apare revista ‘’Moftul român’’ iar din luna noiembrie deschide o berărie.În ianuarie 1884 scote împreună cu I. Slavici şi G. Coşbuc revista ‘’Vatra’’.În următorul an pentru o perioadă conduce un restaurant din gara Buzău, iar în 1896 îi apare volumul’’Schiţe uşoare”.În noiembrie-decembrie 1896 apar volumele ‘’Schiţe.Traduceri originale’’şi ‘’Notiţe şi fragmente literare’’.Colaboreaza la mai multe ziare printre care:’’Ziua’’, “Adevărul”, “Epoca”.

În 1901 în luna octombrie deschide berăria Gambrinus şi tot în octombrie apare volumul “Momente”.În luna decembrie începe procesul cu Caion, care-l acuzase de plagiat în “Năpasta”.La proces a pledat Barbu Ştefănescu Delavrancea.

În anul 1904 se stabileşte la Berlin, dar continuă să publice în revistele din ţară.În paralel , articole semnate de Caragiale apar şi în ziarele străine.

În 1907 apare broşura “1907-Din primăvară pînă-n toamnă“,iar în 1909 publică în “Universul”cîteva schiţe,povestiri şi scrisori.Tot în 1909 compania de teatru Davila îşi deschide stagiunea cu “instantaneul”lui Caragiale “Începem!”.

În 1910 strîge ce a publicat în “Universul” în volumul “Schiţe nouă”.

În 1912 Societatea Scriitorilor Români, al cărui preşedinte era Emil Gîrleanu, i-a organizat sărbătorirea a 60 de ani, dar Caragiale refuză să participe . Celebrarea are totuşi loc, sub patronajul principesei Maria şi în prezenţa regelui Carol I.Aniversarea lui Caragiale este consemnată şi de presa vremii.Scriitorul revine în ţară, însă o lună mai tîrziu.

La 22 iunie 1912, I.L.Caragiale moare subit-probabil în urma unei crize cardiace-în locuiţa sa din Berlin.Este înmormîntat într-un cimitir protestant din Schoneberg-Berlin.Ulterior,rămăşiţele sale pămînteşti sînt aduse în ţară şi reînhumate încimitirul Bellu din Bucureşti.

În 28 octombrie 1948 este ales membru post-mortemal Academiei Române.

Pe parcursul acestei săptămîni ,în cadrul bibliotecii noastre au avut loc vizionări ale schiţelor lui Caragiale, puse în scenă de mari regizori români.