Ioan Slavici

În generaţia marilor clasici, ardeleanul Ioan Slavici ocupă un loc distinct, alături de I. Creangă pentru Moldova şi de I.L.Caragiale pentru Muntenia.
S-a născut 18 ianuarie 1848 la Şiria, al doilea copil în familia ,,măiestrului '' Savu, meşteşugar cojocar cu stare în comună.Lipsit de griji şi de patimi, cu inima mereu deschisă frumuseţilor şi bucuriilor, I.Slavici a avut parte de o copilărie fericită.În anul 1855 este înscris la Şcoala Greco-Catolică din satul natal,iar clasa a patra o repetă la o şcoală din Arad deoarece instrucţia primită la şcoala duin Şiria nu era suficientă pentru a putea intra la liceu.
În 1860 se înscrie la liceul din Arad.

Începînd cu clasa a şasea, trece la Timişoara, pentru a învăţa limba germană, pe care nu o stăpînea.Stă aici doi ani, terminînd clasele a şasea şi a şaptea .Plecînd fără voia părinţilor,care fuseseră nevoiţi să-şi vîndă viile, n-are cu ce se întreţine şi începe să dea meditaţii de limba maghiară celor două fete ale unui patron de restaurant.Urmează clasa a opta la Liceul Maghiar din Arad şi îşi ia bacalaureatul în 1868 la Satu-Mare.În aprilie 1869 se înscrie la Facultatea de Drept, iar în septembrie aceelaşi an este încorporat ca voluntar la un regiment din Viena, putînd astfel să-şi continue studiile universitare în paralel cu stagiul militar.La Viena îl va cunoaşte pe Mihai Eminescu.Amîndoi vunt proclamaţi ''membri definitivi''ai Societăţii literare ''România'', intemeiată de studenţii români de la Viena.
În martie 1871,debuteaza în ''Convorbiri Literare''cu comedia ''Fata de birău''
În 1 iunie 1872 apare prima poveste a lui Slavici, ''Zîna zorilor'' in ''Comnvorbiri Literare''.Îniulie îşi încheie perioada studiilor la Viena.Tot în această perioadă face practică ăn cancelaria avocatului M.S.Stănescu din Arad.
În 1873,aprilie, este ales secretaral Comitetului de promovare a mişcării culturale din Arad.În acelaşi an îşi pierde ambii părinţi, iar în 21 iulie devine secretarconsistorilala Episcoipa din Oradea-Mare.În dec., grav bolnav pleacă la Vienaunde se internează pentru o lungă perioadă de timp.
1874-apare 'Toane sau vorbe de clacă''iar în oct .pleacă la Iaşi unde-l va cunoaşte pe I.Creangă şi unde va frecventa diferite cercuri literare.Tot la Iaşi îl va cunoaşte pa Maiorescu.În luna decembrie se vastabili la Bucureşti.
Pe 1 iunie 1875 publică nuvela ''Popa Tanda''şi în acelaşi an se căsătoreşte.Este numit profesor la LIc.''Matei Basarab''
În 1877 intră în redacţia cotodianului ''Timpul''unde va rămîne pînă în1880.
În dec.1880apare volumul ''Novele din popor ''în care se include şi nuvela ''Moara cu noroc''.
În 1882 este ales membru corespondent al Academiei Române.
În 6 aprilie1884, apare la Sibiu cotidianul ''Tribuna'' a conducere o va detine pina in 1888 si in care va publica proza.
In 1886 se casatoreste cu profesoara Ecaterina Tanasescu iar in noiembrie ese naste primul copil al lui Slavici.
in 1893 infiinteaza la Bucuresti un nou cotidian.
In ianuarie 1894 apare romanul "Mara".
In 1896 apare volumul "Novele",IIce include si nuvela "Comoara".
In 1902 publica romanul ''Din batrini"."Luca"
In 1910 publica volumul"Romanii din Ardeal"
In 1911 apar volumele "Romanii de peste Carpati"si "Zbuciumari politicela romanii din Ungaria"
In 1919 este arestat judecat si condamnat , impreuna cu alti scriitori si jurnalisti, pentru activitatea gazetareasca din timpul razboiului , sub invinuirea ca a colaborat cu ziarela germane din timpul ocupatiei Bucurestilor.Ca urmare a campaniei de presa initiate de scriitori, este achitat dupa 11 luni de inchisoare.
Incepe colaborarea cu "Adevarul LIterar si Artistic "
1921 publica volumul "Inchisorile mele" si reediteaza "Povesti"I., iar in 1923 apare "Povesti"II.
IN 1924 publica volumul "Amintiri" in care evoca figura marilor sai prieteni:Eminescu, Creanga, Caragiale Cosbuc, Maiorescu.
Pe 17 august 1925 se stinge din viata.A fost inmormintat la schitul Brazi, apoi reinhumat in cimitirul orasului Panciu.